Totul despre porumbei

 

Consangvinizare

La baza producerii pasarilor hibride a stat folosirea liniilor consangvine. Metoda de producere a pasarilor hibride consta in formarea unor linii de porumbei consangvine, dupa care se incearca anumite incrucisari experimentale intre ele, pentru a le gasi pe acelea a caror combinare da cel mai evident EFECT HETEROZIS. O data stabilite cele mai bune combinatii, materialul se inmulteste, procedandu-se apoi la hibridari masive, pentru obtinerea de indivizi cu performante deosebite. Consangvinizarea liniilor duce la uniformizarea lor genetica, astfel ca sa se poata scoate in evidenta capacitatea liniilor de a se combina intre ele. In acelasi timp insa, prin imperecheri foarte inrudite (incest), incep sa se manifeste in sanul liniilor FACTORI LETALI SI SEMILETALI, care sunt de obicei recesivi. In urma consangvinizarii pasarile devin homozigote pentru aceste gene recesive, aparand astfel indivizi ai liniei care manifesta SCADEREA PROCENTULUI DE ECLOZIUNE, LIPSA DE VITALITATE, DEFECTE ALE PENAJULUI etc.
Realizarea unui inalt grad de consangvinitate (peste 90%) este posibila numai la plantele autogame in decurs de 7-8 generatii.

La porumbei, care sunt alogami, pentru obtinerea acestei consangvinizari ar trebui efectuate imperecheri de tip FRATE X SORA timp de 23-24 generatii, ceea ce din punct de vedere practic este IMPOSIBIL. Din aceasta cauza, consangvinizarea liniilor de porumbei poate avea loc pana la nivelul de 65-70%.

Consangvinizarea se realizeaza in doua faze: CONSTITUIREA FONDULUI GENETIC si TESTAREA CAPACITATII DE COMBINARE.

De obicei, materialul care sta la baza formarii liniilor consangvine este riguros selectionat din loturi de porumbei cu aptitudini superioare (PLUS VARIANTE) in functie de obiectivele finale ale amelioratorului, acesta selectand exemplare provenite din crescatorii cu circuit inchis timp de 10-15 ani (ceea ce este cam dificil de intalnit la noi si nu numai), unde s-a aplicat un coeficient de consangvinizare moderat, de 15-25%. Daca se urmareste formarea unei LINII PATERNE, selectia prealabila a masculilor (inainte de a incepe consangvinizarea) se face dupa perforamntele puilor pe
care ii dau prin imperecherea cu FEMELE SIMPLU HIBRIDE; Forma MATERNA (determinarea capacitatii combinative) se face dupa performantele puilor rezultati cu masculi simpli hibrizi. In perioada de consangvinizare sau in formarea liniilor consangvine se foloseste in mod obisnuit imperecherea de tip FRATE X SORA, TATA X FIICA, obtinandu-se dupa 2-3 generatii un coeficient de consangvinizare de 20-40%. In cazul imperecherii inrudite intre SEMIFRATI X SEMISURORI, coeficientul de consangvinizare este de 30-50% dupa 4-5 generatii. Selectia practicata in aceasta etapa se face INTRE LINII, majoritatea din ele fiind ELIMINATE din cauza procentului mare al DEFECTELOR aparute ca REZULTAT AL CONSANGVINIZARII. Ulterior se vor executa lucrari de selectie in cadrul fiecarei linii in parte, prin testarea reproducatorilor masculi si femele dupa valoarea performantelor puilor rezultati, comparativ cu celelalte linii.

In continuare se procedeaza la inmultirea liniilor, practicandu-se imperecheri ale grupelor de SURORI X FRATI (de cuib), pentru fiecare linie in parte. Aceste linii o data formate constituie FONDUL GENETIC DE BAZA AL FIECAREI LINII. Reproductia liniei in continuare se face prin consangvinizarea moderata (15-20%), timp de 10-15 ani. O data constituit FONDUL GENETIC de linii consangvine urmeaza a doua mare etapa de lucrari si anume:
TESTAREA CAPACITATII DE COMBINARE. Determinarea capacitatii combinative specifice se face prin metoda IMPERECHERII DIALELE, prin experimentarea tuturor combinatiilor posibile intre linii. Intr-o linie pot intra 80-300 porumbei ca material de elita, totalul materialului experimental fiind constituit din 1000-2000 de pasari (10-25 linii) ceea ce corespunde doar DATELOR TEORETICE (din pacate). Astfel, daca se lucreaza cu 10 linii (notate in continuare ?m?), ele pot fi combinate in 45 feluri [0,5 m (m - 1)]. In cazul cand se determina combinalitatea reciproca (inversarea liniei femele cu cea mascula) sunt necesare 90 de combinatii (m x m) – m). Testarea capacitatii de combinare intre 2 sau mai multe linii se poate face cu ajutorul incrucisarii reciproce.

Parerea PERSONALA este ca obtinerea de indivizi superperformanti prin aceasta metoda de consangvinizare este daca nu aproape imposibila prin obtinerea de rezultate, mai mult ca sigur o loterie la indemana crescatorilor de porumbei care vor fi obligati sa practice o SELECTIE DRACONICA in scopul obtinerii de caracteristici si insusiri superioare, lucru aproape irealizabil pentru columbofilii impatimiti datorat afectiunii lor pentru aceste pasari SUPERBE si imposibilitatea (din motive sentimentale si morale) SACRIFICARII indivizilor care nu corespund obiectivului final al acestei munci care din cate se poate observa se poate intinde pe decursul unei vieti intregi, care se poate solda cu un succes sau de cele mai multe ori cu un esec.

O alta metoda mai simpla si mai putin costisitoare care a dat, da si cu siguranta va da REZULTATE BUNE este HIBRIDAREA NECONSANGVINA.
Materialul initial de reproductie este constituit in acest scop dintr-o serie de asa-zise LINII DE CRESCATOR. Se considera o linie de crescator, un grup de porumbei din aceeasi rasa, uniformi, cu performante inregistrate de-a lungul timpului, care au fost reprodusi in circuit inchis timp de mai multe generatii (8-10), ideal ar fi fara infuzie de sange strain dar cu o baza solida si reproducatori cu origine cunoscuta, paralel cu o selectie riguroasa efectuata pe baza rezultatelor obtinute. Cu acest material se procedeaza la efectuarea de incrucisari reciproce, stabilindu-se care sunt combinatiile cele mai bune intre doua, trei sau chiar patru linii. Liniile rezultate care s-au dovedit a fi cele mai bune sunt supuse ulterior unor selectii cu scopul de a crea un material valoros din punct de vedere al obiectivelor.

PERSONAL recomand tuturor crescatorilor incepatori sau avansati evitarea imperecherilor consangvine sau cel putin sa nu practice o consangvinizare mai mare de 15-20% (moderata). As recomanda mai degraba incrucisarile efectuate intre exemplarele proprii cu rezultate bune si exemplare provenite din linii sau locatii cu o activitate columbofila cunoscuta, cu rezultate, prin schimburi genetice care pot crea un avantaj prin manifestarea EFECTULUI HETEROZIS ? In fond eceasta este cheia succesului pe care multi o practica la o scara mica asa cum ne putem permite marea majoritate si rezultatele nu vor intarzia sa apara. De cele mai multe ori achizitiile de material valoros costa (in special cele venite din exterior), dar eu cred ca exista in tara asta destui COLUMBOFILI care sunt contienti ca IMPREUNA SUNTEM MAI PUTERNICI decat sa ducem lupte inutile intre crescatori si probabil ca atunci cand tot mai multi vom constientiza acest lucru lasand invidiile laoparte vom crea anumite nuclee de crescatori dispusi sa faca schimb de material genetic si informatii in mod fair-play contribuind astfel la un salt care ne va putea catapulta pe o treapta superioara in ierarhia mondiala, iar cei care IUBESC cu adevarat acest SPORT stiu ca nu fac afirmatii gratuite.